Capsule Hyper Bron

Protejarea sistemului respirator și creșterea rezistenței acestuia față de poluare și factori alergeni sunt demersuri cu atât mai necesare cu cât ritmul vieții noastre devine tot mai alert și stresant, iar alimentația noastră devine tot mai haotică (mese neregulate, asocierea greșită a alimentelor, mâncatul în grabă și la ore improprii), procesată (devitalizată, lipsită de enzime) și plină de toxine, aditivi și cu un profil nutrițional dezechilibrat (raport ω-6:ω-3 disproporționat, exces de carbohidrați rafinați, de grăsimi saturate sau de sare). De asemenea, microbiota noastră intestinală este tot mai greu încercată mai ales din cauza prevalenței tot mai mari a resturilor de antibiotice în produsele animale și a pesticidelor și îngrășămintelor în cele vegetale. Mai nou, prezența microplasticelor în alimentația umană este și ea un motiv tot mai mare de îngrijorare și un factor perturbator major în tot organismul. În plus, traiul în mediul urban crește expunerea la poluanți de natură fizică, electromagnetică și chimică. Toți acești factori de stres, împreună cu un efort fizic neadecvat, o hidratare insuficientă, un somn de slabă calitate și alte obiceiuri nocive (excesul de alcool, fumatul, administrarea improprie de medicamente), în timp, pot genera stres oxidativ și contribuie la creșterea statusului inflamator din organism. Mai mult, acești stresori pot modifica microbiota gastrică și intestinală, cu efecte asupra digestiei, a tranzitului intestinal, a stării psiho-emoționale și, foarte important, a răspunsului imun.

Expunerea constantă la medii în care calitatea aerului este scăzută (fumat pasiv, trafic intens, lucrul în laboratoare și fabrici de textile, panificație, ciment, expunerea la diverși aerosoli sau compuși organici volatili etc.) poate cauza slăbirea imunității locale și iritarea și inflamarea căilor respiratorii și a plămânilor cu efecte marcante asupra sănătății aparatului respirator. Așadar, traiul în medii în care aerul este poluat are o influență negativă asupra întregului corp, dar cu precădere asupra sistemului respirator, acesta fiind la interfața directă cu aerul pe care îl inspirăm. Afectarea acestui sistem se manifestă, cel mai adesea, printr-o capacitate redusă de efort, dificultatea de a respira (respirație rapidă, superficială), dureri în piept, tuse, concentrație scăzută a oxigenului în sânge, oboseală cronică și o scădere a rezistenței față de diverși agenți patogeni. Nevoia protejării aparatului nostru respirator devine și mai evidentă în lunile de iarnă („anotimpul virozelor”) sau primăvara („sezonul alergiilor”) când imunitatea este mai solicitată.

Deși sursele de stres sunt multiple, nu trebuie să ne descurajăm! Soluția optimă este aceea de a adopta, treptat, un stil de viață echilibrat, cu timp suficient pentru odihnă și refacere, cu activitate fizică regulată de intensitate moderată, cu un management eficient al stresului, cu o hidratare corectă și cu o alimentație variată, bazată pe alimente cât mai puțin procesate, de origine controlată, de sezon și cu un profil nutrițional echilibrat, bogat în nutrienți. Din fericire, acest deziderat poate fi susținut cu ajutorul suplimentelor alimentare, ele având rolul de a preîntâmpina și adresa posibile carențe, de a optimiza procesele organismului și de a limita impactul negativ al multitudinii de factori de stres cu care ne confruntăm în mod constant. Astfel, pentru a ne menține sănătatea aparatului respirator superior și a-i crește reziliența în fața poluării și a alergenilor, în pofida numeroșilor factori de stres exogeni sau endogeni, putem face apel la produse ce au la bază compuși activi cu proprietăți antiinflamatoare (Lichen-de-piatră, Cimbrișor), dezinfectante (Pin, Salvie), bronhodilatatoare (Păducel), antialergice (Trei-frați-pătați, Urzică), antitusive (Scai-vânăt, Plămânărică, Lumânărică) și emoliente și calmante la nivelul căilor respiratorii (Pătlagină, Tei, Coada-șoricelului). O astfel de formulă holistă și inovatoare este suplimentul Hyper-Bron de la Hypericum, acesta fiind o soluție naturală și la îndemână pentru combaterea factorilor cu impact negativ asupra sănătății tractului respirator.

Ingrediente Hyper-Bron (mg/cps):

Extract fermentat și atomizat (pe suport de 10% maltodextrină) din: părți aeriene de Cimbrișor (Thymus serpyllum) – 19,6 mg, taluri de Lichen-de-piatră (Cetraria islandica) – 19,6 mg, frunze de Pătlagină (Plantago major) – 19,6 mg, muguri de Pin (Pinus sylvestris) – 19,6 mg, frunze de Salvie (Salvia officinalis) – 19,6 mg, părți aeriene de Scai-vânăt (Eryngium planum) – 19,6 mg, flori de Soc (Sambucus nigra) – 19,6 mg, părți aeriene de Trei-frați-pătați (Viola tricolor) – 19,6 mg, frunze de Urzică-mare (Urtica dioica) – 19,6 mg, flori de Coada-șoricelului (Achillea millefolium) – 12,3 mg, frunze de Plămânărică (Pulmonaria officinalis) – 12,3 mg, flori de Tei-pucios (Tilia cordata) – 12,3 mg, flori și frunze de Păducel (Crataegus monogyna) – 8,3 mg, flori de Ciuboțica-cucului (Primula officinalis) – 4,2 mg și flori de Lumânărică (Verbascum phlomoides) – 4,2 mg; capsulă vegetală (hidroxipropil metilceluloză).

*VNR = Valoare Nutrițională de Referință

**Nu a fost stabilită VNR

Detalii Hyper-Bron:

Produsele sau suplimentele nutritive concepute de laboratoarele Hypericum sunt obținute din surse naturale atent verificate. Așadar, plantele medicinale folosite ca materie primă sunt recoltate din zone nepoluate, ecologic curate, astfel încât putem garanta puritatea produsului, prin lipsa de contaminanți toxici carcinogeni, metale grele, erbicide, insecticide, îngrășăminte chimice, microorganisme sau virusuri patogene. Noutatea acestor produse este reprezentată de extractul integral concentrat din acestea, ceea ce asigură o mai bună biodisponibilitate și o mai bună asimilație în organism a substanțelor active benefice.

Mai mult, suntem bucuroși să anunțăm actualizarea integrală a produselor din gama „Hyper”! Având la bază primele și cele mai longevive formule ale firmei, această gamă cuprinde produse obținute aproape exclusiv din extracte naturale din plante regăsite în flora spontană a țării noastre. Deoarece știm cât de mult îndrăgiți aceste formule cu tradiție, am dorit să le creștem și mai mult eficiența și proprietățile sanogene. Utilizând fermentația bacteriană – o modalitate de procesare cunoscută și apreciată din timpuri străvechi, însă realizând-o prin folosirea unor tulpini moderne, ultraperformante de lactobacili și a unor procedee inovatoare, am conferit formulelor noastre tradiționale din gama „Hyper” noi proprietăți sanogene, precum acțiunea pro- și post-biotică. Prin selecționarea unor tulpini deosebit de active de Lactiplantibacillus plantarum (fost Lactobacillus plantarum) și controlarea atentă a procesului de fermentație lactică a plantelor medicinale, am mărit biodisponibilitatea suplimentelor, le-am crescut activitatea biologică și sanogenă și le-am transformat în produse cu acțiune biotică.

De multă vreme, plantele și fructele fermentate trezesc un interes considerabil datorită beneficiilor pe care le au pentru sănătate. Alimentele fermentate sunt produse cu valoare nutrițională și funcțională ridicată și cu efect pozitiv asupra sănătății umane. Transformarea materialului vegetal în timpul fermentației are ca rezultat modificări ale proprietăților organoleptice și nutriționale ale produsului, mărește siguranța alimentelor, prelungește perioada de valabilitate și oferă anumite caracteristici sanogene și senzoriale. Efectul fermentației asupra matricei informațional-nutriționale a plantei este specific microorganismelor implicate și depinde de materialul vegetal utilizat, în special de compoziția sa chimică unică. În plus, alimentele fermentate pot fi o sursă de probiotice, prebiotice și postbiotice care promovează dezvoltarea bacteriilor intestinale benefice și ținerea sub control a celor patogene. Acțiunea combinată a bioticelor din alimentele fermentate poate avea un efect sinergic asupra sănătății intestinale, ajutând la menținerea unui microbiom intestinal echilibrat și la modularea răspunsul imunitar.

Fermentația lactică este un proces prin care bacteriile lactice transformă zaharurile prezente în alimente în acid lactic. Acest acid nu numai că acționează ca un conservant natural, prelungind perioada de valabilitate a alimentelor, dar conferă și o aromă acidulată caracteristică. Alimentele comune care suferă acest tip de fermentație includ iaurtul, brânza și legumele murate. Culturile de lactobacili au o tradiție îndelungată în industria alimentară, fiind folosite în procesele de fermentație lactică pentru conservarea alimentelor, îmbunătățirea aromei, texturii și a proprietăților organoleptice și nutriționale ale mâncării. Prin metabolizarea carbohidraților precum amidonul conținut în materialul vegetal, bacteriile lactice produc acizi grași esențiali cu lanț scurt și alte componente organice cu greutate moleculară mică. Câteva exemple de astfel de componente ar fi: complexul vitaminic B, aminoacizii și substanțele fenolice precum quercetina, luteolina și acidul clorogenic, fitosterolii și enzimele.

Lactiplantibacillus plantarum este unul dintre cele mai nomade, studiate și des întâlnite specii de lactobacili din alimentele fermentate, fiind sigur pentru consum (QPS – EFSA și GRAS – US FDA) și regăsindu-se printre microorganismele utile din microbiota intestinală a organismului uman și a altor mamifere. Pe lângă bine-cunoscutul efect de conservare a alimentelor, un aspect pozitiv deosebit al fermentării cu L. plantarum, efect bine documentat științific, este acela de reducere a imunoreactivității alimentelor. Altfel spus, prin fermentarea alimentelor cu potențial alergenic crescut (lapte, soia, grâu etc.) cu acest bacil, s-a observat reducerea semnificativă a severității răspunsului alergic pe care organismul îl are ca urmare a consumului acestora. De asemenea, acest microorganism și numeroasele sale tulpini au o importanță deosebită în industria alimentară și datorită producției diverse de bacteriocine (peptide sau proteine de dimensiuni mici), în special din clasele I și II, deosebit de potente din punct de vedere al activității antimicrobiene, atât împotriva bacteriilor Gram-pozitive, cât și a celor Gram-negative. Nu în ultimul rând, procesele fermentative cu L. plantarum au și capacitatea (documentată științific) de a reduce cantitatea de aflatoxine din alimente.

Noi studii efectuate pe diversele tulpini de L. plantarum și bacteriocinele produse de acestea au dezvăluit o serie vastă de proprietăți sanogene ce rezultă din fermentarea alimentelor cu acest tip de microorganism. Dintre acestea, amintim: proprietățile antioxidante (prin generarea și biodisponibilizarea compușilor fenolici și a enzimelor precum superoxid dismutaza – SOD); proprietățile cardio- și hepato-protectoare (prin generarea și biodisponibilizarea unor compuși sanogeni precum fitosterolii, polifenolii sau acizii grași esențiali cu lanț scurt); proprietățile hipoglicemiante (prin creșterea sensibilității la insulină și eficientizarea metabolismului glucidic, în plus alimentele fermentate au un conținut redus sau aproape inexistent de zaharuri); proprietățile vitaminizante (literatura de specialitate consemnând o creștere a folaților – vit. B9, riboflavinei – vit. B2 și a vitaminelor B12, K și C în alimentele vegetale fermentate); proprietățile mineralizante (procesul de fermentație poate duce la creșterea cantității de minerale și oligoelemente precum: calciul, sodiul, magneziul, fierul, sulful, seleniul sau borul, prin reducerea substanței uscate ca urmare a descompunerii carbohidraților și proteinelor de către L. plantarum); proprietățile imunomodulatoare și imunofortifiante (derivate din activitatea pre-, pro- și postbiotică a L. plantarum și a derivaților săi); proprietățile antibacteriene (fiind consemnată științific eficiența în limitarea dezvoltării și în reducerea populațiilor de Salmonella typhimurim, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Bacillus subtilis și Streptococcus pyogenes); proprietățile antivirale (mecanismul de acțiune antiviral datorându-se stimulării funcției sistemului imunitar prin creșterea toxicității celulelor ucigașe naturale, creșterea producției de citokine proinflamatorii și creșterea citotoxicității limfocitelor T – CD3+, CD16+, CD56+); proprietățile antidepresive și anxiolitice (derivate din modularea microbiotei intestinale, stimularea producției de serotonină la nivel intestinal și creșterea cantității de vitamine din complexul B); proprietățile anti-obezitate și de reducere a grăsimii corporale (prin biodisponibilizarea și generarea de compuși sanogeni precum: acizii organici, compușii fenolici, polizaharidele sau proteazele, și prin controlul apetitului prin modularea sensibilității la leptine, reglarea metabolismului lipidelor, îmbunătățirea metabolismului glucozei, promovarea conversiei adipocitelor, modularea proceselor inflamatorii, și modularea microbiotei intestinale prin promovarea producției de acizi grași cu lanț scurt); și, nu în ultimul rând, proprietățile antiinflamatoare și anti-îmbătrânire (prin generarea și reglarea activității enzimelor antioxidante, reducerea stresului oxidativ, modularea proceselor inflamatorii și îmbunătățirea performanței sistemului imunitar). Așadar, prin fermentarea materialului biologic din produsele gamei „Hyper” cu tulpini de L. plantarum de ultimă generație, am reușit să obținem o valoare nutritivă și sanogenă superioară formulelor noastre clasice, valoare observată prin creșterea biodisponibilității și a cantităților de compuși activi precum: polifenolii, flavonoidele, acizii organici, bioticele (pro-, pre- și postbiotice), vitaminele, mineralele, acizii grași esențiali cu lanț scurt, compușii antibacterieni și antivirali, și enzimele cu activitate antioxidantă.

Deși am introdus etapa fermentației bacteriene, extractele fermentate din plante sunt supuse în continuare atomizării – un proces menajant, net superior obținerii pulberilor prin măcinarea plantelor uscate. La obținerea extractului uscat atomizat, a fost folosită aparatură de top, unică în România, constând într-un atomizor Spray-dry. Tehnologia uscării prin Spray-dry este superioară din toate punctele de vedere uscării clasice, în uscător. Astfel, în cazul uscării clasice, pulberea măcinată se obține din plante uscate în camere de uscare la temperaturi cuprinse între 55 și 70°C; uneori pentru a crește randamentul uscării se crește temperatura chiar și până aproape de 100°C. Din păcate, vitaminele, enzimele sau alte substanțe valoroase termolabile (precum bioticele rezultate din procesele de fermentație) sunt distruse sau inactivate în acest proces forțat de deshidratare a plantelor. Mai mult, orice zahar din plante este caramelizat, iar uleiurile esențiale precum cele din plantele aromatice se pierd din cauza temperaturilor ridicate.

Pe de cealaltă parte, uscarea prin atomizare se pretează, prin excelență, la materiile prime sensibile la temperatură (termolabile). Atomizorul diferă față de alte instalații de uscare prin faptul că operează numai cu lichide (soluții, suspensii). În cazul produsului de față, extractul este obținut din părți aeriene de Cimbrișor, Scai-vânăt și Trei-frați-pătați, frunze de Pătlagină, Salvie, Urzică-mare, Plămânărică și Păducel, flori de Soc, Coada-șoricelului, Ciuboțica-cucului, Tei, Păducel și Lumânărică, taluri de Lichen-de-piatră și muguri de Pin ce au fost supuse fermentației lactice și presate la rece în prealabil. În procesul de atomizare, suspensia rezultată este dispersată sub formă de picături fine într-un curent de aer cald în care solventul se evaporă rapid. Picăturile de lichid trec imediat în stare gazoasă datorită suprafeței mari de contact și a interacțiunii cu gazul purtător. Datorită pierderii de energie calorică prin evaporarea lichidului, extractul se menține rece, iar particulele uscate din suspensie nu se supraîncălzesc, fiind îndepărtate rapid din zona de uscare.

În consecință, produsul se usucă sub formă de pulbere fină, formată din particule sferice care au o curgere mai bună decât cea a formulelor clasice. În plus, pulberea astfel obținută este mai stabilă în timp decât produsele obținute prin alte metode de uscare. Unul dintre motivele principale ale acestei stabilități este acela că forma sferică a particulelor oferă extractului o textură mai compactă, reducând posibilitatea înglobării de aer în produsul final, astfel încât și dozarea în capsule este mult mai exactă și mai ușoară. Un alt motiv important este acela că extractul lichid obținut prin presarea mecanică la rece a plantelor medicinale păstrează nealterate toate uleiurile esențiale, enzimele și bioticele pe care acestea le conțin. Prin atomizarea acestui lichid, uleiurile, enzimele și culturile pre-, pro- și postbiotice rezultate prin fermentație sunt micro-încapsulate prin emulsionarea extractului apos cu maltodextrină și/sau gumă acacia. Mai exact, particulele solide din suspensie sunt acoperite cu maltodextrină/gumă acacia prin atomizarea extractului în care s-a adăugat în prealabil acest compus. Pe măsură ce apa se evaporă, maltodextrina/guma acacia acoperă fiecare particulă suspendată. În acest fel, crește stabilitatea compușilor activi și se asigură o acoperire enterică a acestora, deosebit de importantă mai ales pentru substanțele și microorganismele instabile în mediul acid din stomac. Un aspect important de menționat este acela că maltodextrina sau alte zaharurile din produsul final se regăsesc doar în cantități neglijabile, fiind aproape inexistente, datorită acțiunii bacteriilor lactice (L. plantarum) care rămân vii în urma atomizării și care le folosesc pe post de hrană.

De aceea, pulberea obținută prin atomizare este vie, activă din punct de vedere enzimatic și păstrează toate vitaminele, minerale, bioticele și alți compuși valoroși din materia primă și din procesul fermentativ, compuși ce altfel s-ar degrada, sau chiar distruge, prin procedurile de uscare clasice. Concluzia este că, prin acest procedeu menajant de extracție fermentativă, urmată de atomizare, se obține un produs foarte valoros din punct de vedere nutrițional, un produs a cărui matrice nutrițional-informațională poartă informația viului, este recunoscut de organism și îi imprimă acestuia un comportament antientropic, regenerant și fortifiant. Astfel, prin procesul original de fermentație și atomizare dezvoltat de Laboratoarele Hypericum, procedeu unic pe piața suplimentelor din România, se obține un extract concentrat integral, viu, biodisponibil, în el regăsindu-se atât partea hidrosolubilă, cât și cea liposolubilă din plantele medicinale proaspete, uscate, congelate sau fermentate.

În concluzie, prin sinergia compușilor activi din cele 15 plante medicinale cu cei generați în urma procesului de fermentație, suplimentul Hyper-Bron de la Hypericum contribuie la menținerea sănătății sistemului respirator prin ușurarea respirației (prin bronhodilatare) și calmarea iritațiilor de la nivelul gâtului, faringelor și al corzilor vocale. Acesta ajută la sporirea rezistenței naturale la factorii poluanți și alergeni din mediile cu o calitate scăzută a aerului, are o acțiune emolientă asupra mucoaselor și susține recuperarea organismului în perioadele de convalescență. În plus, compușii activi (de ex.: mucilagii, flavonoide, saponine și saponozide: saniculagenol A, eryngiumgenol A, B, C și D, ringinol A; sesquiterpene, cumarine, fitosteroli, serpilină, colină, alantoină, acizi polifenolcarboxilici: acid cafeic, acid clorogenic, acid rozmarinic, acid ursolic, cetraic, fumaric; taninuri, vitamine: A, K, C, E; minerale: Mg, Ca, P, Zn, I, K și uleiuri volatile: timol, carvacrol, mentol, α-pinen, β-pinen, limonen ș.a.) din plantele conținute contribuie și la detoxifierea organismului, echilibrarea microbiotei intestinale, susținerea imunității, eficientizarea digestiei și favorizează fluidizarea și eliminarea secrețiilor bronhice. Astfel, printre proprietățile suplimentului Hyper-Bron amintim acțiunea: antiinflamatoare, bronhodilatatoare, secretolitică și expectorantă, emolientă, antispastică, antiseptică, antialergică, digestivă, depurativă, diaforetică, calmantă la nivelul tractului respirator superior, antioxidantă, vasodilatatoare, cardioprotectoare, pro-, pre- și postbiotică.

Prezentarea compușilor activi din Hyper-Bron:

Cimbrișorul-de-câmp (Thymus serpyllum) este o specie erbacee perenă regăsită în zonele montane unde crește pe pajiști și pășuni alpine, în poieni și la marginea pădurilor, prezentând inflorescențe de culoare roz-violet, mov și, mai rar, albă. Specia este originară și Europa și Nordul Africii, având o largă răspândire pe teritoriul țării noastre. este o plantă aromatică medicinală asociată, în trecut, cu ideea de curaj, vitejie și folosită în mod tradițional pentru ameliorarea simptomelor virozelor, problemelor digestive, curățarea rănilor superficiale sau pentru regularizarea ciclului menstrual. Conform fitoterapiei moderne, Cimbrișorul ajută la eficientizarea digestiei prin stimularea funcțiilor gastrice și intestinale. De asemenea, cantitatea mare de ulei volatil (1-2,5%) conținută în această plantă ajută la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. Produsele pe bază de Cimbrișor protejează împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor (de ex: Cryptococcus neoformans, specii de Aspergillus, Saprolegnia și Zygorhynchus; Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus, Escherichia coli ș.a.).

În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil – borneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, terpineol, apigenin, mircen, α-pinen, β-cariofilen, β-bisabolen, limonen, geraniol, citral; flavonoide, acizi polifenolcarboxilici – acid ursolic, acid cafeic, acid rosmarinic; taninuri, principii amare, serpilină, săruri ale acidului malic, săruri minerale ș.a.) din Cimbrișor, contribuie și la tonifierea sistemului nervos, stimularea circulației sanguine, calmarea spasmelor musculare și a crampelor menstruale și calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Cimbrișor se numără acțiunea: antiinflamatoare, antiseptică, decongestionantă, antitusivă, expectorantă, secretolitică, analgezică, antispastică, digestivă, antipiretică, emenagogă, vermifugă, tonică asupra sistemului nervos și diuretică.

Lichenul-de-piatră (Cetraria islandica), cunoscut și drept Mușchi-creț, Jeleghin-de-munte sau Mușchi-de-munte, este o specie de lichen din familia Parmeliaceae (cea mai mare familie de fungi care formează licheni, cuprinzând peste 2.700 de specii din 71 de genuri). Datorită aspectului său de „tufă” de mici dimensiuni (creștere verticală de 8-10 cm), acesta a fost deseori asemănat cu un mușchi. Culoarea sa poate varia de la nuanțe de maroniu-brun, la verde crud sau chiar gri-albicios, cu fața inferioară mai deschisă la culoare și, uneori, cu pete albe mici. Organul vegetativ al lichenilor se numește „tal”. În cazul Lichenului-de-piatră, acesta este reprezentat de lobi plani sau tubulari cu margini lobate. Gustul este unul amărui, cu textură mucilaginoasă. Pe teritoriul țării noastre, această specie poate fi întâlnită crescând spontan pe stâncile din zonele alpine, pe platourile expuse vânturilor puternice, prin jnepenișuri și prin locuri uscate.

În trecut, Lichenul-de-piatră era un ingredient comun în preparatele culinare tradiționale (de ex., supe, terciuri, pâine) din Islanda. Datorită conținutului crescut în carbohidrați specifici, care prin hidroliză se scindează în manoză, galactoză și glucoză, această specie de lichen a fost folosită în țările nordice la obținerea zahărului sau ca furaj pentru animale (de ex. reni). Tot datorită conținutului său bogat în polizaharide sau mucilagii, Lichenul-de-piatră este studiat tot mai intens în prezent, acești compuși având o acțiune puternic antiinflamatoare și fiind solubili în proporție de peste 70% în apa fierbinte. Un astfel de compus este lichenina, cunoscută și drept lichenan sau amidonul de lichen, care este un β-glucan complex care apare doar în anumite specii de licheni și care a fost identificat încă din anul 1956. Pe lângă polizaharide, talurile conțin și principii amare, precum acidul cetraric, sau cetrarina. Acestea sunt responsabile, în cea mai mare parte, pentru efectele colecistokinetice și de stimulare a secrețiilor gastro-pancreatice. Este important de subliniat faptul că aceste efecte se obțin DOAR prin resimțirea gustului amar! Astfel, odată cu stimularea receptorilor pentru gustul amar, are loc o reacție automată a organismului, prin care se crește secreția salivară și cea a glandelor cu secreție internă.

Cel mai adesea, fitoterapia modernă recomandă produsele pe bază de Lichen-de-piatră ca adjuvante în calmarea inflamațiilor căilor respiratorii superioare. Extractele din această specie sunt regăsite în numeroase produse fitoterapeutice precum preparate antitusive, calmante la nivelul gâtului, laxative sau tonice. De asemenea, Lichenul-de-piatră este recomandat ca fiind un excelent pansament gastric și intestinal. Preparatele din acesta s-au dovedit eficiente în combaterea Helicobacter pylori și în inhibarea bacilului Koch datorită acțiunii bacteriostatice conferite de către acidul usnic și de către evozina conținute. Similar, acestea sunt un bun tonic al sistemului nervos vegetativ și vasomotor și grăbesc refacerea organismului în perioadele de convalescență. Conținutului mare în polizaharide și lactone (în special lactona alifatică) îi conferă Lichenului-de-piatră și proprietăți antitumorale, susținând, astfel, diviziunea corectă a celulelor. Nu în ultimul rând, prin acțiunea benefică asupra tractului respirator superior, preparatele obținute din talurile de Lichen sunt utile și în calmarea episoadelor de tuse convulsivă, neproductivă, a astmului și a alergiilor respiratorii.

În concluzie, extractul de Lichen-de-piatră este recunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatoare și regeneratoare asupra tractului respirator. Acesta este recomandat în calmarea tusei, răgușelii, durerilor în gât și pentru ușurarea expectorării. În plus, compușii activi (de ex.: mucilagii și polizaharide, acizi lichenici – cetraric, protocetraric, protolicheresterinic, fumaric, δ,1-usnic; ulei volatil, galactomanane, lichenină, friedelină, evozină, lactonă alifatică, clorofilă modificată/taloclor, lipide, principii amare, vitamine – A, B1 și minerale – Iod ș.a.) din talurile acestei specii contribuie și la: limitarea proceselor inflamatorii din organism, modularea răspunsului imun, menținerea diviziunii celulare normale și distrugerea celulelor aberante, stimularea secrețiilor gastro-pancreatice, calmarea mucoaselor gastrointestinale, stimularea evacuării vezicii biliare și tonifierea sistemului nervos vegetativ și vasomotor. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Lichen-de-piatră se numără acțiunea: citotoxică, antiproliferativă, antitumorală, antiinflamatoare, imunomodulatoare, antitusivă, emolientă, antiastmatică, colagogă, stomahică, tonică asupra sistemului nervos, antivirală (în special contra HIV și Helicobacter pylori), bacteriostatică (de ex. în cazul bacilului Koch) și ușor laxativă.

Pătlagina-mare (Plantago major) este o plantă erbacee perenă, din familia Plantaginaceae, cu înălțimi de 5-50 cm și flori gălbui-brune. Cunoscută încă din antichitate, dacii o numeau „spioox” sau „spioac” și o foloseau intern pentru calmarea gâtului iritat și a durerii de stomac, iar extern era pusă pe răni sau furuncule pentru a opri sângerarea și a grăbi vindecarea acestora. Similar celorlalte specii înrudite de Pătlagină (P. lanceolata și P. media), P. major are aceleași întrebuințări atât în medicina tradițională, cât și în cea cultă. Vedem, așadar, că Pătlagina este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale, fiind prezentă în farmacopeea multor țări. Frunzele sale sunt utilizate cu succes atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Produsele obținute din această plantă sunt deosebit de eficiente în calmarea stărilor inflamatorii ale tractului respirator, contribuind și la menținerea sănătății mucoaselor orale și faringiene și calmând episoadele de tuse. De asemenea, extractul de Pătlagină ajută la menținerea sănătății aparatului digestiv și are proprietăți hemostatice datorită conținutului de vitamina K și astringente datorită taninurilor. Astfel, glicozidele iridoide pe care le conține, precum aucubina, ajută la fluidizarea secrețiilor faringo-bronșice și ușurează expectorarea. În plus, Pătlagina reglează tranzitul intestinal lent prin acțiunea ușor laxativă a mucilagiilor, polizaharidelor și glicozidelor iridoide conținute, dar este benefică și în cazul diareii deoarece precipită proteinele din conținutul intestinal, are proprietăți bactericide și bacteriostatice datorită aucubigeninei și conține taninuri cu acțiune astringentă și antibacteriană. Proprietățile antibacteriene ale Pătlaginii au efect și la nivel uro-renal, protejând rinichii și tractul urinar inferior de infecții. Nu în ultimul rând, extractul de Pătlagină are și proprietăți diuretice, scăzând ușor tensiunea arterială, crescând volumul de urină produsă și favorizând eliminarea ureei, clorurilor și a acidului uric din organism. Folosite extern, frunzele de Pătlagină sunt cicatrizante, antipruriginoase, ușor analgezice, emoliente și dezinfectante, stimulând mecanismul natural de refacere a pielii și activând circulația periferică.

În concluzie, extractul de Pătlagină este recunoscut pentru proprietățile sale protectoare și regeneratoare asupra tractului respirator superior. Acesta este recomandat în calmarea tusei, răgușelii, durerilor în gât și pentru ușurarea expectorării. În plus, compușii activi (de ex.: glicozide fenilpropanoide și iridoide – aucubină, rinantină, catalpol, mucilagii – polizaharide, pectine, taninuri, saponine, substanțe fitoncide, alantoină, acizi fenolcarboxilici – ferulic, siringic, vanilic, cumaric, hidroxibenzoic, gentisic, clorogenic, neclorogenic, protocatechuic, cafeic, ursolic, hidroxifenilacetic, acid silicic, flavonoide, minerale – Zn, K, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu și vitamine – A, C, K ș.a.) din frunzele acestei specii contribuie și la: menținerea sănătății tractului urinar, întărirea imunității locale, fluidizarea sângelui, normalizarea colesterolului și a tensiunii arteriale, combaterea infecțiilor urinare și menținerea sănătății rinichilor, îmbunătățirea digestiei și refacerea mucoaselor digestive din stomac și intestine, reglarea tranzitului intestinal și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile extractului de Pătlagină se numără acțiunea: expectorantă, antitusivă, antispastică la nivelul bronhiilor, antiseptică, astringentă, emolientă, calmantă la nivelul mucoaselor și a tractului respirator superior, cicatrizantă, antiinflamatoare, analgezică, antidiareică, stomahică, ușor laxativă, antipiretică, depurativă și diuretică. Folosite extern, derivatele din Pătlagină au o acțiune: antiseptică, astringentă, emolientă, cicatrizantă, antiinflamatoare, analgezică, antipruriginoasă și hemostatică.

Pinul (Pinus sylvestris), cunoscut și drept Pin de munte sau Pin silvestru, este un arbore conifer, rășinos, sempervirent, aromatic care face parte din familia Pinaceae (în care se regăsesc și Bradul, Molidul, Cedrul, Laricea/Zada). Originar din regiunea Eurasiei, acesta poate fi întâlnit crescând spontan din regiunea de câmpie, până la cea alpină (1.000-2.600 m), fiind una dintre speciile cu întinderi vaste ce reprezintă cca 3,7% din suprafața împădurită de pe Terra. Acesta preferă solurile sărace, nisipoase, nefiind pretențios și crescând spontan la marginea pădurilor, în locurile cu tăieturi sau luminișuri. Pinul are numeroase întrebuințări, fiind util pentru lemnul (folosit în construcții, mobilă, textile ș.a.), rășina (din care se obțin colofoniu și terebentină), anumite tradiții (pom de Crăciun) și pentru uleiul esențial extras din acele sale (și uneori din conuri sau ramurile tinere). Acesta din urmă se obține prin distilare cu aburi și este bogat în: α-pinen, α-terpineol, camfen, β-pinen, mircen, 3-carenă, β-felandren,α-terpinen, borneol, acetat de bornil, β-cariofilen, δ-cadinen sau γ-muurolen. Acești compuși îi conferă un miros puternic, lemnos, proaspăt, asemănător cu cel al Bradului, și proprietăți: antibacteriene, antiinflamatoare, antifungice, antihelmintice și antivirale. Datorită utilității sale, Pinul este recunoscut încă din Antichitate, fiind menționat în lucrările lui Vergilius și valorificat de către strămoșii noștri geto-daci. Rășina, frunzele, mugurii și Pix liquida (distilat din lemn) au potențial sanogen recunoscut. În trecut, rășina era amestecată cu untură de porc și se folosea pentru umflături. De asemenea, se folosea ca ingredient în comprese sau cataplasme ce se puneau pe locurile dureroase. Tot pentru durerile reumatice era folosită și infuzia de Pin, acesta era utilizată și pentru calmarea căilor respiratorii, îmbunătățirea somnului și relaxarea sistemului nervos central.

În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de frunze, rășină sau muguri de Pin sunt recomandate pentru menținerea sănătății aparatului respirator, datorită proprietăților antiinflamatoare, antitusive, expectorante și antiseptice. Conform literaturii de specialitate, mugurii de Pin sunt cel mai adesea folosiți la obținerea infuziilor și siropului de Pin, o alternativă la fel de delicioasă ca și Siropul de Brad. Datorită concentrației mari de ulei esențial al derivatelor din Muguri de Pin, acestea ajută la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. În cea ce privește componența uleiului volatil, acesta este bogat în 3-carenă, pinen, felandren, limonen și alți compuși cu efecte puternic antibacteriene, antivirale, antifungice și nu doar. Spre exemplu, pinenul este un bronhodilatator foarte biodisponibil, dar și un bun antiinflamator, un antibiotic natural cu spectru larg și chiar și un adjuvant al memoriei prin inhibarea acetilcolinesterazei. Limonenul le conferă mugurilor de Pin proprietăți de calmare a simptomelor refluxului gastroesofagian și a arsurilor (pirozis). Indirect, prin protejarea aparatului urinar, Pinul susține funcțiile cardiovasculare și normalizează tensiunea arterială. Acesta ajută la combaterea paraziților intestinali și susține detoxifierea organismului prin eliminarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din țesuturi pe cale urinară, acționând asupra epiteliului renal și mărind cantitatea de urină eliminată în timp. În plus, Pinul ajută și la diminuarea excitabilității nervoase, având o acțiune antinevrotică, vitaminizantă (prin conținutul în vitamina C) și mineralizantă. Extern, preparatele pe bază de Pin dezinfectează și curăță eficient tenurile sensibile, ajută la atenuarea reacțiilor alergice, combate mătreața, acneea, celulita și infecțiile bucofaringiene și protejează împotriva cariilor, plăcii bacteriene și a inflamației gingivale.

În concluzie, extractul din Muguri de Pin, similar celui din Muguri de Brad, contribuie la dezinfectarea, calmarea și decongestionarea tractului respirator prin stimularea expectorării și calmarea episoadelor de tuse prin influențarea tonusului musculaturii netede și diminuarea spasmelor de la nivelul tractului respirator. În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil – α-pinen, α-terpineol, camfen, β-pinen, mircen, β-felandren, α-terpinen, borneol, acetat de bornil, β-cariofilen, δ-cadinen, 3-carenă, limonen, γ-muurolen; rezine, sesquiterpene, heterozide fenolice, taninuri, aldehide – anisică, caproică; pinitol, principii amare – pinipicrozidă; flavone, acizi organici, vitamina C și săruri minerale) din Mugurii de Pin contribuie și la: calmarea sistemului nervos central, protejarea împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor, protejarea funcției renale prin îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară și combaterea organismelor patogene. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Pin se numără acțiunea: antiseptică, antitusivă, expectorantă, secretolitică, antispastică, antiinflamatoare, calmantă asupra sistemului nervos, antihelmintică, antireumatică, detoxifiantă și diuretică. Extern acestea contribuie la: calmarea durerilor în gât, clătirea cavității orale, îngrijirea pielii și scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, dezinfectante, antipruriginoase, ușor revulsive și antiparazitare.

Salvia (Salvia officinalis) este un subarbust peren ce face flori mici albastre-violet și este parte din familia Lamiaceae/Labiatae. Foarte îndrăgită, această specie este cultivată pentru proprietățile sale medicinale, aromatice și ornamentale. Cel mai probabil, planta și-a căpătat numele din latinescul „salvare” (a salva), indicând importanța deosebită pe care romanii i-o acordau acestei specii pentru proprietățile sale sanogene. Romanii nu au fost singurii care au recunoscut virtuțile Salviei, acestea fiind bine cunoscute și apreciate și de către vechii egipteni, greci, daci sau chinezi ce o considerau un panaceu. Vedem, astfel, că Salvia și-a demonstrat utilitatea și este folosită din timpuri străvechi, motiv pentru care, în zilele noastre este una dintre plantele de referință din fitoterapia modernă. Derivatele din frunzele acestei plante sunt recomandate pentru optimizarea digestiei prin stimularea funcțiilor hepatice și biliare, calmarea mucoaselor gastrice și intestinale și ușurarea eliminării gazelor. De asemenea, preparatele pe bază de Salvie sunt complementare în combaterea bufeurilor și transpirației nocturne, putându-se asocia cu Lavanda. Salvia este adjuvantă și în calmarea sistemului nervos, îmbunătățirea memoriei și reechilibrarea sistemului endocrin datorită conținutului în fitoestrogeni. Aceasta sporește rezistența organismului față de factorii de stres și îl tonifică datorită conținutului bogat de vitamine și minerale.

Pe scurt, extractul de Salvie ajută la echilibrarea balanței hormonale, cu eficiență sporită în reducerea transpirațiilor nocturne abundente. În plus, compușii activi (de ex.: ulei eteric cu hidrocarburi terpenice: pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, ocimen, alloocimen, cimen, terpinolen, tujen, tujan, tricilen, cubeben, copaen, bourbonen, guijumen, cariofilen, izocariofilen, maalien, aromadendren, alloaromadendren, humulen, cadinen, calamenen, sitosterol, stigmasterol; și compuși oxigenați: borneol, terpineol, linalool, sabinol, viridifloral, cariofil-enoxid, tuionă, camfor, aldehidă acetică, aldehidă izovalerianică, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de sabinol, izovalerianat de metil, compuși parafinici, flavone – derivați liberi sau glicozați de luteolină și apigenină; taninuri – care, în timpul uscării, se transformă în flobafene; enzime: fenolaze, peroxidaze, oxidoreductaze, biciclic-monoterpe-nol-dehidrogenază; acizi organici: rozmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric; rășină, lipide, glucide, saponină, vitamine: complex B, vitamina C și substanțe minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo) din frunzele acestei specii contribuie și la: secreția și evacuarea bilei, întărirea imunității, fluidizarea sângelui, normalizarea glicemiei, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile derivatelor din Salvie se numără acțiunea: antisudorifică, antioxidantă, digestivă, colecistokinetică, tonic amară, fitoestrogenică, stomahică, emenagogă, antispastică, carminativă, antigalactogenă, hipoglicemiantă, hipotensivă și diuretică.

Scaiul-vânăt (Eryngium planum), cunoscut și drept Scai-albastru, Spin-vânăt, Spinul-vântului, Mărăcine sau Buruiana-smeului, este o plantă erbacee perenă din familia Apiaceelor sau Umbeliferelor (din care fac parte și țelina, morcovul sau păstârnacul). Specia este răspândită în toată regiunea centrală și de sud-est a Europei și în centrul Asiei. În România, planta poate fi găsită din abundență în flora spontană, în locuri însorite precum: terenurile necultivate, pământuri bine drenate sau nisipoase, fânețe, pășuni și în special zone care au fost influențate de activitatea umană (de ex., pe marginea drumurilor și a căilor ferate). Datorită culorii plăcute a florilor, planta atrage fluturii și este deseori cultivată în scop decorativ în grădini. Scaiului-vânăt este o plantă valoroasă nu doar din punct de vedere estetic, ci și din considerente de natură terapeutică, aceasta fiind utilizată încă din antichitate. Denumirea de Eryngium i-a fost dată de către „părintele botanicii”, învățatul grec Teofrast. În Medicina Tradițională Europeană, planta este recunoscută pentru proprietățile sale diuretice, tonic-amare și digestive. Pe teritoriul țării noastre, popoarele dacice foloseau empiric infuziile și decocturile din Scai-vânăt pentru ameliorarea tusei convulsive, a afecțiunilor dentare (carii, parodontită) și pentru eliminarea retențiilor de apă din organism. De asemenea, se folosea extern (băi, cataplasme) pentru reducerea durerilor articulare, combaterea infecțiilor și a dermatozelor.

În prezent, Scaiului-vânăt este cea mai folosită specie a genului Eryngium dintre cele trei existente pe teritoriul României), părțile sale aeriene fiind folosite pentru fluidizarea și eliminarea secrețiilor bronhice. În plus, conținutul în mucilagii al plantei îi conferă acesteia proprietăți emoliente și antiinflamatoare, eficiente în special pentru calmarea tusei și a iritațiilor căilor respiratorii superioare. Cercetările moderne efectuate pe specia Eryngium planum au remarcat proprietățile antifungice deosebite și pe cele antibacteriene moderate ale extractelor hidroalcoolice obținute din această plantă. Un studiu efectuat de către cercetători români din Cluj și Arad au demonstrat efectul antiinflamator și antioxidant al unui extract mixt din Scai-vânăt și o specie înrudită cu acesta (Eryngium campestre). Extractul a avut un efect pozitiv asupra parodontitei induse la șoarecii de laborator, reducând numărul de infiltrații leucocitare. De asemenea, studiile in vitro au evidențiat un mecanism antispastic de tip musculotrop al extractului de Scai-vânăt. Foarte interesant a fost și un studiu efectuat pe termen lung pe șoareci tratați cu scopolamină. Experimentele au arătat faptul că în urma unui tratament de durată cu extract de Scai-vânăt, atât șoarecii injectați cu scopolamină, cât și grupul de control, au manifestat îmbunătățiri semnificative ale memoriei pe termen lung. Efectele s-au remarcat în special la nivelul cortexului frontal și indică o posibilă eficiență a acestei plante în ameliorarea patologiilor neurodegenerative. Nu în ultimul rând, tot mai multe studii (inclusiv umane) sunt efectuate în vederea confirmării efectelor benefice ale Scaiului-vânăt în: afecțiunile dentare (carii, gingii inflamate, respirație urât-mirositoare), astm, problemele reumatismale, infecțiile urinare, problemele de prostată, dificultatea de urinare, litiazele și alte afecțiuni renale, dermatite și problemele digestive.

La baza tuturor acțiunilor benefice amintite mai sus stau numeroșii compuși activi conținuți de către părțile ariene ale plantei. Printre aceștia amintim: saponozide (saniculagenol A, eryngiumgenol A, B, C și D, ringinol A), mucilagii, principii amare (taninuri), rezine, flavonoide (heterozide ale kempferolului și cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic, acid rozmarinic), sesquiterpene, cumarine, fitosteroli, glucide și uleiuri esențiale (monoterpene: α- și β-pinen, limonen). Saponinele triterpenice și flavonele sunt responsabile de proprietățile: antitusive, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, depurative și diaforetice (sudorifice, favorizează eliminarea apei prin transpirație) ale plantei. În concluzie, extractul de Scai-vânăt este deosebit de util pentru menținerea bunei funcționări a căilor respiratorii superioare. Pe scurt, acesta este adjuvant în calmarea episoadelor de tuse uscată sau productivă, favorizarea expectorării și în întărirea imunității locale a căilor respiratorii superioare. Astfel, printre virtuțile derivatelor din Scai-vânăt se numără acțiunea: expectorantă, antitusivă, antispastică la nivelul bronhiilor, antibacteriană, puternic antifungică, astringentă, emolientă, calmantă, cicatrizantă, antiinflamatoare, analgezică, antidiareică, stomahică, sudorifică, depurativă și diuretică. Folosit extern, Scai-vânăt are o acțiune: antiseptică, antifungică, astringentă, emolientă, cicatrizantă, antiinflamatoare, analgezică.

Socul (Sambucus nigra) este un complex de specii de arbuști din familia Adoxaceelor. Deși este o specie otrăvitoare pentru mamifere, Socul negru este folosit în alimentație, ca plantă medicinală, dar și ca plantă ornamentală de peste 4.000 de ani. Pentru om, florile și fructele coapte (eventual procesate) nu sunt otrăvitoare, însă celelalte părți (frunze, scoarță, semințe) ale plantei sunt toxice din cauza conținutului de sambunigrină (glicozidă cianogenă) sau a cristalelor de oxalat de calciu (în special în scoarță). Cu nenumărate utilizări fitoterapice, de la atenuarea simptomelor astmului și a alergiilor, până la stimularea peristaltismului intestinal, acest arbust apare menționat în nenumărate lucrări de referință. Cel mai adesea, se folosesc preparatele obținute din flori sau fructe, însă există mențiuni și ale utilizării frunzelor sau scoarței în cazul tratamentelor cutanate. În ceea ce privește florile de Soc, preparatele obținute din acestea sunt indicate în calmarea simptomelor asociate virozelor și infecțiilor respiratorii precum tusea, febra sau disconfortul din gât și pentru întărirea imunității. De asemenea, sunt recomandate și pentru susținerea proceselor de detoxifiere ale organismului, mai ales prin transpirație și pentru eliminarea retențiilor de apă și a acidului uric, pe cale urinară. Datorită efectelor laxative, diuretice și detoxifiante, preparatele din Soc sunt tot mai utilizate și în managementul greutății corporale, susținând demersurile corecte de pierdere în greutate alături de sport, regim alimentar și un stil de viață echilibrat.

În concluzie, Socul contribuie la menținerea sănătății sistemului renal prin reducerea inflamației și favorizarea eliminării excesului de apă și acid uric. Similar, acesta susține buna funcționare a sistemului respirator prin calmarea iritațiilor de la acest nivel și stimularea expectorării. În plus, compușii activi (de ex.: taninuri, polifenoli, glicozide, saponozide, mucilagii, ulei volatil, rutozid, etil-, izobutil- și izoamil-amine, acizi organici, vitamina C, săruri minerale) din florile de Soc, contribuie și la detoxifierea organismului, au un efect antiseptic, ușor laxativ și sudorific. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Soc se numără acțiunea: diuretică, depurativă, diaforetică, antiinflamatoare, astringentă, antiseptică, galactogogă, laxativă și imunomodulatoare.

Trei-frați-pătați (Viola tricolor), cunoscută și drept Panseluță de câmp, Catifeluță sau Barba-împăratului, este o specie erbacee perenă, din familia Violaceae (din care fac parte panseluțele și violetele). Aceasta este originară din regiunile temperate ale Eurasiei și se caracterizează prin flori frumoase, cu petale de culori diferite: albe, mov, albastre sau galbene. Ca fapt divers, Panseluțele de grădină se trag din Panseluța de c